Aria protejată “Lacul Durankulak”

Aria protejată “Lacul Durankulak” /4465,4 decari/ este situată în partea de nord-est a Bulgariei, la aproximativ 6 km de granița bulgaro-română și la 15 km nord de orașul Shabla.

I-a fost atribuit statutul de arie protejată prin Ordinul nr. 123/21.02.1980 emis de Comitetul de Protecție a Mediului. Pentru zona respectivă există elaborat din anul 2002 un plan de management aprobat de Ministerul Mediului și Apelor. Lacul respectiv este inclus pe lista Convenției Ramsar ca habitat de importanță internațională pentru păsările iubitoare de apă. Întregul teritoriu este inclus pe lista BirdLife International – Locuri importante din punct de vedere ornitologic din Europa, sub denumirea „Lacul Durankulak“. Aria respectivă este încadrată ca site Corine conform programului european CORINE Biotopes, având codul F00008800.

Zona protejată împreună cu terenurile agricole adiacente și acuatoriul marin este un obiectiv al rețelei ecologice europene NATURA 2000 sub denumirea „Lacul Durankulak” / în temeiul Directivei 79/409 / CEE pentru protecția păsărilor sălbatice / și „Lacul Durankulak” /în temeiul Directivei 92/43 / CEE pentru protecția habitatelor naturale și a florei și faunei sălbatice /.

Lacul Durankulak reprezintă un liman superficial, acoperit, care ocupă părțile joase de coastă ale suhodolurilor (tr. vale seacă) adânci /râurile Vaklinska, satul Bilo – satul Smin și satul Granichar – satul Durankulak/. S-a format aproximativ la începuturile Holocenului / acum aproximativ 10.000 de ani /, când a existat o perioadă de declin epirogen și pătrundere invazivă a apei de mare în văile râurilor. Prin urmare, se formează golfuri, separate de mare prin fâșii de nisip și transformate mai târziu într-un lac. În zona de estuar a terenurilor s-au format incizii radiale ale lacului în teren, mai caracteristice fiind brațul Vaklin, brațul Durankulak și coada lui sudică. Cea mai mare extindere a lacului este în zona de nord. Se numește zona mlăștinoasă Kartali /Orlovo/ și este separată în mod natural de lac printr-o porțiune îngustă și densă din puncte de vedere al vegetației, aproape în întregime acoperită de apă. O altă extensie caracteristică a lacului, a cărei formare nu este legată în vreun fel de „înghițirea” terenului de apă, este mlaștina amplasată în zona de sud-est. Este separată de lac prin fâșii nisipoase înguste, o parte din care este inundată în situațiile când nivelul apelor atinge cote înalte. În partea de sud-vest a lacului există două insule – „Golyamata ada” cu o altitudine de 12,4 m și „Malkata ada” cu o altitudine de 4,3 m. Sunt forme de paleorelief pozitive care au păstrat rămășițele celei mai vechi necropole din zona noastră.

Lacul Durankulak este unul dintre cele mai importante și mai bine protejate zone umede ale litoralului bulgăresc, de o importanță internațională în care sunt protejate peste 260 de specii endemice, rare sau pe cale de dispariție de plante și animale. Lacul este un model reprezentativ pentru lacurile naturale de coastă de tip estuar, amplasate pe coasta vestică a Mării Negre. Peste 244 de specii de păsări au fost identificate pe lacul Durankulak și în teritoriile sale adiacente, dintre care 67 sunt incluse în Cartea roșie din Bulgaria a speciilor pe cale de dispariție /1985/. Dintre păsările care se găsesc aici, 123 sunt specii protejate de importanță europeană.

Lacul este unul dintre cele mai importante cinci locuri pentru cuibărit din țară pentru stârcul pitic, prundașul de sărătură și sfrânciocul cu fruntea neagră. Deși în cantități mai mici, în zona lacului se cuibăresc, de asemenea, rața roșie, specie aflată pe cale de dispariție la nivel global, precum și alte specii de păsări rare și pe cale de dispariție, cum ar fi buhaiul de baltă și ciovica roșiatică.

Deoarece lacul este situat pe ruta de migrație a păsărilor Via Pontica și în apropierea Deltei Dunării, este una dintre cele mai importante stații de oprire în zborul păsărilor de pe coasta bulgară a Mării Negre. În special, se regăsesc într-un număr foarte mare Ciconeiformele, Anzeriformele și Caradriiformele. Este folosit ca loc de repaus în timpul zborului pentru specii ca: pelicanului roz, cormoranul pitic, precum și exemplare unice din acvila țipătoare. Rața cu capul alb și pelicanul creț au fost observate în număr mai mic, atât în ​​timpul iernii, cât și în timpul migrației.

Lacul Durankulak este un loc de importanță mondială pentru păsările acvatice în timpul iernii, în principal datorită stolurilor mari de gâște. Împreună cu gârlița mare, gâsca cu gât roșu iernează aici în număr semnificativ, astfel încât aproape întreaga populație mondială de păsări de acest tip, în perioada ianuarie – februarie, trăiește în zona lacurilor Durankulak și Shabla, ceea ce le face una dintre cele mai importante zone umede din lume. Gârlița mică se remarcă și aceasta prin stoluri numeroase. Lacul este unul dintre locurile din țară unde iernează stoluri numeroase din specia de rață mare.

În lac se regăsesc circa 17 specii de pești, dintre care 4 sunt specii pe cale de dispariție globală, incluse în Cartea Roșie a Bulgariei, cum ar fi guvidul mic, ghidrinul și altele. Lacul Durankulak este singura locație din zilele noastre unde poate fi întâlnit crapul sălbatic pe teritoriul Bulgariei, fapt dovedit științific.

Alți reprezentanți ai faunei incluse în Cartea Roșie sunt broasca de pământ verde și vidra. Pe teritoriul lacului pot fi întâlnite specii rare de plante și pe cale de dispariție, cum ar fi inul bulgar, care reprezintă o specie endemică balcanică.